Invatamantul...din alta perspectiva

Am citit recent articolul asta si vreau sa vi-l impartasesc.Este un alt mod de a privi invatamantul.


"Multi din prietenii mei mi-au spus ca sunt prea inversunat impotriva sistemului educational. Initial le-am zis ca gresesc, ca e doar o problema de perceptie, ca de fapt nu e asa, dar apoi am recunoscut. Da. invatamantul romanesc e varza. La pamant. Degeaba. Si o sa explic de ce. Stiu ca printre voi sunt oameni suficient de inteligenti cu diplome si realizari academice si care in prezent au succes in domeniul in care activeaza. Va felicit. Ati reusit in ciuda sistemului idiot in care ati crescut.

Intri in sistemul educativ la gradinita si iesi in majoritatea cazurilor cand termini facultatea sau masterul. Teoretic cand termini ar trebui sa iesi pregatit pentru lupta cu viata, cu un bagaj de cunostinte care sa te ajute sa faci fata situatiilor cu care te vei intalni. Practic iesi indobitocit, un sclav gata sa se angajeze, lipsit de visuri, o rotita intr-un sistem mai mare.

Pentru ca la scoala nu inveti lucruri elementare care tin de supravietuirea in jungla urbana, in sistemul economic, in relatiile cu oamenii.

1. Nu inveti cum functioneaza banii. Cum sunt facuti banii, cum se inmultesc, cum se castiga, cum se pierd. Sistemul te invata doar ca e bine sa ai o diploma si aspiratii spre un job care sa te pregateasca sa avansezi in cariera. In realitate cu diploma aia te poti sterge la fund, nu vei intelege de ce luna de luna traiesti cu salariul pentru care te zbati si avansarea in cariera se face dupa cu totul alte criterii decat ai crezut tu. Faci credite peste credite ca sa iti iei ce ai vazut la televizor si viata ta se imparte intre pat, job, banca. Esti in cursa sobolanului , my friend. Ghici unde se opreste jocul.

2. Nu inveti sa-ti construiesti relatii. Ca iti convine sau nu, viata ta va gravita in jurul relatiilor pe care ti le construiesti. Din pacate, ca sa-l citez pe Tyler Durden, “suntem o generatie de barbati crescuti de femei”. Barbatii habar n-au cum sa abordeze femeile, femeile se tem de barbati de 10 ori mai mult decat o arata. E genul de teama reciproca : oare ce gandeste celalalt?. Dupa cateva mii de conversatii cu persoane pe care nu le mai intalnisem in viata mea in diverse imprejurari am tras doua concluzii :

a. Barbatii se tem de repingere mai tare decat orice pe lumea asta. Convinge un barbat sa se faca de ras de buna-voie in public si ai gasit un pui de invingator gata sa incerce sa fie el insusi.

b. Femeile pun enorm de mult accent pe impresia celorlalti. Ceea ce in esenta reprezinta acelasi lucru ca la barbati. Cauta acceptare din partea celor pe care ii intalnesc. Stiu ca tipele care vor comenta aici ma vor contrazice dar realitatea ramane. De-asta tot efortul de a sta in oglinda si a pune tone de machiaj, creme, sutiene cu push-up si gene false. Apreciez din ce in ce mai mult cand intalnesc femei care reusesc sa fie frumoase in mod natural fara sa foloseasca nici o minunatie cosmetica.

Ok, dar era vorba de relatii aici si de scoala. Inceputul unei relatii se face prin contact. Doua persoane necunoscute ajung sa se ciocneasca precum doi electroni in acceleratorul de particule. Cum faci sa controlezi procesul si sa creezi interes? La scoala nu inveti nimic despre importanta zambetului, despre privire, voce, limbajul trupului, cum sa creezi o impresie placuta sau macar sa generezi curiozitate. Ah….se poarta uniforme.

3. Nu inveti in ce oameni sa ai incredere (via Meetzah). Hmm, poate am dus-o cam departe aici si nu e rolul sistemului educational sa te invete cum sa selectezi oamenii de incredere. Pana la urma, cum zice proverbul, viata ne-o trage fiecaruia macar o data. Din experienta ne formam principii pe baza carora selectam oamenii in care avem incredere. Unii pleaca de exemplu cu ideea ca n-au incredere in nimeni, ea se castiga pe parcurs. Eu acord incredere de la inceput..dar la prima greseala scade capitalul. La a doua, mai am incredere in tine pe jumatate. La a treia, te-ai ars. Pa, pa si la revedere. Ne vedem pe la conferinte, ne salutam, ramanem unul in agenda celuilalt de contacte si atat.

4. Nu inveti de unde sa te informezi cand ai nevoie (via gabi_m). Ceea ce se invata acum in facultati, mai ales in politehnica, cibernetica si domenii legate de IT, internet, tehnologie in trei ani va fi expirat, asta in conditiile in care s-ar preda ultimele noutati. Cu toate astea facultatile predau cursuri actuale pe vremea lui Pazvante Chioru’ dupa manuale scrise de asistenti universitari cu sperante academice si semnate de profesorii titulari la disciplinele respective ca sa capete mai multa autoritate. Am vazut cateva grile de la Masterul de Marketing Online de la ASE la Ionut Oprea. Idiotenie crasa. Daca profesorii de acolo sunt pe acelasi stil cu profesoara mea de informatica de la Stomatologie, doamna Podoleanu, care incerca sa ne predea cum functioneaza mausul, masterul ala e o cauza pierduta.

Mai grav este ca oamenii nu au invatat sa caute ce au nevoie unde trebuie si mai ales nu au fost invatati CUM sa caute. Google e o unealta fantastica atunci cand stii sa cauti, sau un generator de nervi cand nu stii. Tin minte cum acum 3-4 ani un prieten care suferise in liceu o operatie la mana si avea introdusa o tija metalica incerca sa dea de medicul care il operase si imi povestea ca de jumatate de an nu afla nimic de el. Il intreb : zi-mi cum il cheama si ce specialitate are. Dau un search pe Google si ii aflu : Adresa, numar de telefon fix, mobil, adresa de la cabinet si programul de lucru. Total : 30 de secunde. Am invatat la scoala ? Nu. Mi-ar fi folosit sa invat asta? Cu siguranta.

5. Nu inveti cum sa te vinzi. Backgroundul meu e in vanzari. Stomatologie cativa ani, si vanzari cat cuprinde. Offline si Online. Unul din oamenii care m-au influentat la inceput si mi-au insuflat pasiunea pentru vanzari repeta intr-una : “daca nu stii sa te vinzi pe tine, renunta la orice incercare sa mai vinzi altceva” . La Metromind am facut anul trecut niste interviuri care mi-au scos peri albi. Culmea, pentru un post de vanzari. Problema cea mai mare : Nesiguranta. Majoritatea nu stiau cum sa scoata in evindenta punctele lor forte si sa se prezinte intr-o lumina favorabila. Mai ales la absolventi recenti de facultate. Acum lucrurile sunt si mai grave. Tii cu dintii de jobul pe care il ai pentru ca daca pleci s-ar putea sa nu reusesti prea curand sa te angajezi in alta parte.

Si totusi e un cerc vicios. Lipsa de experienta practica in scoala si facultate te face sa fii nesigur pe tine cand te duci la un interviu, de exemplu. De-asta nu stii cum sa te evaluezi si ai pretentii ori prea mari, ori foarte mici. Cati dintre voi sunteti satisfacuti de lucrurile practice pe care le invatati in momentul de fata la scoala sau facultate? ridica cineva mana?

6. Nu inveti sa fii proactiv . Din pacate scoala te educa sa fii pasiv la ce se intampla. E bine sa stai in multime si sa te conformezi. Ati auzit de Sindromul Genovese sau “Bystander Effect” ? Este un fenomen psihologic care se manifesta prin faptul ca sansele ca tu sa sari in ajutorul cuiva aflat intr-o situatie limita (un infarct pe strada, de exemplu) cresc cu cat numarul de oameni aflati in jur este mai mic. Termenul provine de la o femeie, Kitty Genovese ucisa cu lovituri de cutit in plina strada, sub privirile a 38 de vecini. Incredibil este ca totul s-a petrecut intr-un interval de 30 de minute timp in care nimeni n-a sarit in ajutorul femeii sau a anuntat politia. Fiecare a presupus ca ceilalti vor interveni.

Ulterior niste psihologi au facut o serie de experimente interesante . O persoana simula un atac de epilepsie. Daca in camera de alaturi era o singura persoana care auzea acest lucru ea sarea in ajutor in 85% din cazuri. Daca in schimb aceasta persoana credea ca in jur mai sunt 3-4 persoane care au auzit si ele atacul de epilepsie ea sarea in ajutor in doar 30% din cazuri. Cu alte cuvinte, responsabilitatea devine mai difuza cu cat grupul e mai mare. (exemplul e luat din The Tipping Point – thx, Dragos.

Stiati ca un grup mare de oameni e mai putin agresiv in cazul unei dezbateri sau prezentari decat un grup mic? Daca nu credeti incercati sa convingeti doi prieteni in sufragerie sa citeasca o anumita carte, si apoi vedeti cum se aplica in cazul in care faceti asta la un grup de 20 , 50, 100 persoane. Cu cat grupul e mai mare, rezistenta e mai mica. Presiunea grupului de obicei striveste spiritele recalcitrante. Dar si cand cineva are tupeul sa inceapa sa huiduie….

Nu sunt fanul lui Freud si nu vreau sa para ca despic firul in patru dar ce-ati zice daca v-as spune ca acest fel de comportament este dezvoltat inca de la gradinita? Felul in care esti crescut sa raspunzi la comanda, sa reciti poezii in cor cu toata clasa, sa fii pus la punct imediat ce ai gresit nu face altceva decat sa incurajeze pasivitatea.

7. Nu inveti ca esecurile sunt bune. Cineva zicea ca daca n-ar fi existat, esecurile ar fi trebuit inventate. Am mai scris despre asta aici , aici si aici . Scoala functioneaza pe principiul : Stii ce scrie in carte, iei 10. Nu stii, nota 4, treci la loc. Am avut profesori care se enervau daca invatai din alt manual. In anul 1 de facultate am dat restanta la anatomie de vreo 4 ori. Eram lenes si nu invatam, recunosc. Cand mi-a ajuns cutitul la os m-am pus pe treaba si am luat Gray’s Anathomy (nu serialul) o lucrare universal acceptata ca fiind baza in domeniu si am invatat de am rupt. La examen (era oral) am descris cateva trasee ale unor artere cu termenii din Gray’s Anathomy si nu cu termenii din cartea scrisa de profesor. Ghiciti ce s-a intamplat, nu? Am picat examenul. Mi s-a motivat : data viitoare inveti din cartea mea daca vrei sa treci. Sunt sigur ca si voi aveti experiente de-astea asa ca nu mai insist.

Problema este ca esti educat de mic sa iti limitezi creativitatea si imaginatia la cerintele din “programa scolara” . Intrebarile sunt interzise sau neglijate de profesori. Ei vor sa-si faca programa, tu vrei sa iei examenul, toata lumea fericita. De-asta, cand pici examenul ti se pare ca e o mare grozavie. Ai fost educat sa crezi ca e un esec. BAI. E UN STUPID DE EXAMEN DE CARE RAD SI CURCILE. Nu moare nimeni. Si oricum nu-i pasa nimanui ca ai picat un examen asa ca lasa vaicarelile si treci la lucruri serioase. Sunt oameni care mor de foame, altii sunt bolnavi si internati prin spitale sau se confrunta zilnic cu datorii uriase si nu se plang atat.

Marile realizari au venit intotdeauna dupa esecuri. Multe. Cineva a invatat sa riste (nu la scoala) si a incercat ceva nou. Si-a imaginat ceva ce altii nu indrazneau sa gandeasca si a riscat sa parieze tot pe cartea aia.

8. Nu inveti cum functioneaza corpul tau si cum trebuie sa-l hranesti. Traim in vremurile in care vad ca oamenii isi cauta diagnosticele pe net. Mi-a aparut un cos pe frunte, dau un search pe google si vad ce boala am. Ma ustura cand urinez, dau un search pe google si aflu ca am….ce am? Nu e stupid? Te nasti in corpul asta pe care il ai si il hranesti zilnic. Nu ar fi bine sa stii cum functioneaza? Stiu persoane care iti pot povesti zile in sir cum functioneaza o masina, un avion, un computer in cele mai mici detalii pana la ultima piulita dar nu stiu la 30 de ani daca atunci cand ii doare in partea dreapta e ficatul sau splina. Daca ajungem la alimentatie, e prapad. Societatea de consum si oamenii din publicitate au intoxicat toate mediile cu produse comestibile si mai putin comestibile. 70% din populatia SUA e obeza dupa ultimele cifre. O tara de grasi. Noroc cu criza asta, poate se mai strange cureaua.

Mi-ar fi placut sa invat la scoala mai multe despre alimentatie, nutritie, sport, metabolism prezentate intr-o forma care sa imi ramana in cap si sa-mi foloseasca. Din pacate, si asta a trebuit sa invat tot pe spinarea mea.

9. Nu inveti sa faci sushi. Asta am incercat sa fac aseara. Poza 1. Poza 2.

P.S. Stiu ca articolul este foarte subiectiv. Asta am si dorit. Opinia mea inversunata. Nu mi-am propus niciodata sa ii impac pe toti. Asa ca daca mai crezi ca diploma aia pentru care inveti acum iti va aduce tot ce ti-ai dorit vreodata, sorry, buddy!

SURSA: www.succesdublu.ro"