Tinerii si diversitatea

“Organizarea unei atare activităţi este o necesitate a contemporaneităţii noastre globalizante, în care nu se neagă individualitatea, ci se împarte, tocmai deoarece aceasta comportă un sens unificator, instrument pentru apropierea umană.”

Am pornit de la această deviză pentru că ea înfăţişează încadrarea diversităţii într-o societate în care este necesară combaterea discriminării şi se susţin dreptul egalităţii între cetăţeni, apărarea drepturilor omului şi se promovează toleranţa.
Toţi oamenii sunt diferiţi, la fel ca şi talentul, potenţialul şi personalitatea fiecăruia în parte. În calitate de cetăţeni, toţi suntem egali în faţa legii şi avem drepturi egale. În acest context, se promovează tinerii în calitate de principali actori şi beneficiari, deoarece constituie cel mai flexibil şi receptiv segment al societăţii şi sunt priviţi ca o resursă care poate aduce schimbări în situaţia existentă.
Deşi trăim într-o societate modernă, zilnic ne confruntăm cu diferite cazuri de discriminare. Este imperios necesară combaterea acesteia indiferent dacă se referă la rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex, vârstă, categorie socială defavorizată etc. Mai particularizat, consider că discriminarea, la noi în ţară se produce şi la nivelul integrării persoanelor cu handicap, cu dizabilităţi, sau cele cu deficienţe fizice şi proveniţi din familii social vulnerabile. Discriminarea se produce şi la nivelul şanselor de angajare în funcţie de sex; nu se acordă şanse egale atât femeilor cât şi barbaţilor, cu atât mai puţin în funcţiile de conducere. Tot în cadrul firmelor, se mai fac diferenţieri în funcţie de vârstă, disponibilizându-se angajaţi în vârsta, care beneficiază de experienţă, în favoarea celor tineri. O altă problema a discriminării, azi, este integrarea imigranţilor şi a reprezentanţilor minorităţilor sexuale . Consider că o soluţie a acestor diferite tipuri de discriminări ar fi adoptarea unui comportament predominat de colaborare şi comunicare, toleranţă, diversitate şi nediscriminare.
Din punctul meu de vedere, oamenii ar trebui să privească cu alţi ochi diferenţa. Găsirea unor puncte comune cu cei din jur ne poate face să acceptăm mai uşor lumea şi să întelegem mai bine diferenţele. Adesea, trasăm bariere între oameni din diverse motive, dar unul deosebit de important este că nu ne asemănăm cu cei pe care îi refuzăm de lângă noi. Daca am merge mai adânc în această căutare, am descoperi asemănări surprinzătoare, totul printr-o privire în interior.
C.S.Lewis afirma că “se produc generaţii diforme, nu numai fără piepturi, fără inimă, ci şi fără minte”. Contradicţia acestei afirmaţii, soluţia, schimbarea se poate realiza prin diversitate, prin întelegere, indulgenţă, comunicare şi acceptare. În opinia mea, o cheie importantă a evoluţiei este acceptarea faptului că există diversitate de opinii, caractere şi concepţii diferite. Fiecare dintre noi încearcă să fie diferit în felul său şi astfel devine special – ceea ce este un lucru de apreciat. Astfel se creează personalităţile puternice şi oamenii de remarcat. Există situaţii în care nici noi înşine nu realizăm că suntem diferiţi, deoarece oamenii sunt diferiţi prin însuşi natura lor. Diferenţele, diversitatea creează noul şi aduc evoluţia.
În faţa legii toţi oamenii sunt egali, indiferent de orice “criteriu care are ca scop, efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în toate domeniile vieţii publice”(Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000). Recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii; este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii, concepţia comună asupra acestor drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă. Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii. Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de a-şi schimba sau manifesta convingerea, libertatea opiniilor şi a exprimării (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului).
Din punctul meu de vedere, rădăcina discriminării stă în pretinsa superioritate faţă de semenii noştrii, aroganţa nejustificată şi deseori puterea ne dă greşita impresie ca am avea mai multe drepturi decat ceilalţi. Ar trebui să ne punem o întrebare : “Este puterea cheia de referinţă a superiorităţii noastre?”, ne dă ea dreptul să tratăm diferit oamenii? Puterea nu este un pretext pentru a încălca drepturilor celorlalţi sau pentru a-i împiedica în exercitarea lor. Nici chiar superioritatea de conjunctură nu ni se permite, chiar dacă ea nu are nicio legătură cu structura interioară, morală sau intelectuală a persoanei.
Toleranţa, ca abilitate de a înţelege şi accepta diferenţele dintre oameni este un prim pas pentru a vedea avantajele diversităţii şi pentru a exclude ura socială, discriminarea şi violenţa.
Consider că diversitatea şi acceptarea ei sunt esenţiale într-o societate în plină dezvoltare. Să acceptăm că cei de lângă noi nu sunt ca noi, nu gândesc şi nu acţionează ca noi, să le acceptăm concepţiile şi convingerile aşa cum ne dorim ca ceilalti să le accepte pe ale noastre.